ÎN CURÂND LA EDITURA LITERA!
Primul volum al cărții MY DILEMMA IS YOU, de Cristina Chiperi!
O liceană din orașul Padova, născută în Moldova, a reușit să devină una din cele mai citite scriitoare ale tinerilor italieni. Istoriile sale, scrise cu ajutorul smartphone-ului și publicate pe o platformă web, au devenit foarte populare, astfel că au ajuns într-un final în librăriile din Italia, materializate într-o trilogie.
Povestea cărții:
Cristina Evans trăiește la Los Angeles și crede că are o viață perfectă, până în ziua în care părinții ei hotărăsc să se mute la Miami. Totul se năruie pentru adolescenta de șaisprezece ani, care se vede obligată să-și părăsească prietenii dintotdeauna și să ia totul de la capăt într-un alt oraș, la o altă școală. Deși Los Angeles-ul și cei mai buni prieteni de acolo rămân permanent în gândurile ei, Cristina reușește foarte repede să se acomodeze în noua casă și să se împrietenească cu câțiva dintre cei mai populari elevi ai liceului. Toți o primesc în cercul lor, mai puțin Cameron și Susan, iubita lui, care o privesc amandoi cu ostilitate. Și astfel, printre tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin plăcute, Cris reușește să-și facă o nouă prietenă, Sam, și se îndrăgostește de Matt. Deși lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine în viața ei, ițele inimii ajung să se încurce tot mai mult când Cris și Cameron încep să-și dea seama că antipatia pe care o simt unul față de celălalt ascunde, în realitate, un sentiment complet diferit. Vor accepta oare cei doi tineri să privească în față această descoperire și să lupte pentru a fi împreună?
„My dilemma... este senzația internetului și a librăriilor, deopotrivă. Cititorii și fanii au înnebunit complet: nimic altceva nu mai există“ La Repubblica
Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână.
Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn…
Ce gust au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă nu vă este teamă de introspecții nemiloase, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?
”Un roman cu umor nebun!” 
- Emil Brumaru
“Mi-a plăcut cel mai mult verva romanului, atribut esențial al unui debut literar memorabil.” 
 - Mircea Cărtărescu
“Sânge satanic e o carte excepțional scrisă, care nu seamănă cu nimic!” 
 - Doina Ruști
“Cristina Nemerovschi este un Caragiale al zilelor noastre.” 
 - Felix Nicolau

Favorite quotes:
„Dacă într-o dimineață, mult prea mahmură, nu ai fi în stare să te trezești la ora obișnuită, lumea ar rămâne într-o noapte fără sfârșit, răsuflările ar împietri, câinii s-ar opri printre mașini, adormiți, iar soarele ar pica în apa mării și s-ar îneca.”

„Haosul care suntem noi reîncepe cu fiecare azi.”

„Fear
And you shall fall.”

„in vain you were born, in vain you will die”

„Vreau să știu cine aș fi eu, fără R. Vreau să știu care este mirosul meu.”

„Dar așa sunt toate lucrurile la lumina zilei, când le vezi adevărata înfățișare. Noaptea le dă o altă dimensiune, le face mai adânci, mai puțin terestre.”

„Diavolul este o definiție a ceva ce nu poate fi tradus altfel.”

„Cele mai profunde lucruri din lume nu le poți găsi decât în tine.”

„și nu vreau să te întorci
ci vreau să nu fi plecat niciodată...”


My opinion:

Sângeroasă, perversă, verde-în-față, satanică și în același timp veridică, dădătoare de simțuri și stări...trăibilă. Cu siguranță, la prima vedere, Sânge satanic nu reprezintă tocmai lectura voastră preferată sau chiar informativă. Însă cartea asta reprezintă acea parte de planetă ca își bagă ceva în gureia alora care doar știu să deschidă gură în momentul în care au o remarcă „filozofică” la adresa neadaptaților.


Sângele satanic are menirea de a ne prezenta societatea așa cum a fost văzut în momentul scrierii ei, și care, din păcate, e la fel și azi. Acea societate plină de imbecilism dus la cote extreme și considerat deșteptăciunea dată de la Dumnezeu, în care pătura joasă a acelor care doresc a-și trăi viața este condamnată și menită a fi răstignită. Nu e un roman care vrea să îți schimbe perspectiva ta asupra lumii și a oamenilor din jurul tău. Nu e un roman care să îți prezinte o poveste din care trebuie să tragi niște foloase și care să devina inspirația ta de viață și chiar mai mult să îți altereze personalitatea. Nu ăsta e scopul Sângelui satanic. El e aici să îți ofere lumea în care trăiești. Fără filtre, fără minciuni, fără alterări. Romanul nu vrea să te schimbe. Vrea să îți deschid ochii și îți arate prin trăirile de zi cu zi a personajului că viața trebuie trăită.
 
Cartea asta a reușit să mă scoată din zona mea de confort în ceea ce privește cititul și o iubesc pentru asta pentru că mi-a arătat că de fapt nu cunosc societatea asta chiar deloc. Sau poate, de fiecare data când deschid un roman și dau de o poveste „siropoasă” am tendința de a uita lucrul ăsta. Dar romanul Cristinei Nemervoschi mi-a adus aminte în ce univers trăiesc; cel în care la tot pasul vor exista etichete, primite și date. Iar stilul pur filosofic al autoarei m-a făcut, să încerc să devin o piază rea pentru societate. Pentru că asta presupune, până la urmă, să trăiesc împăcată cu mine, fără nici o mască atașată în permanență cropului meu.
Dacă vreți o poveste inspirațională pe care să o duceți mai departe cu voi în lumea asta, dacă nu sunteți dispuși să renunțați la prejudecăți și etichete, nu citiți carte. Nu merită să o stricați. Merită să îi distrugeți paginile doar dacă vreți să învățați să trăiți în sincronie cu surâsul sufletului vostru.

Cartea are 316, copertă paperback și o puteti comanda de pe site-ul Editurii Herg Benet. Această carte face parte din colaborarea blogului cu editura, mulțumind din suflet celor de la Herg Benet pentru că au ales blogul nostru și ne-au trimis această minunăție de carte. :)

De la autoarea bestsellurilor Fericirea mea ești tu și Fericirea începe azi


Descriere:

Cami are un iubit obse-dat de muncă și care o cam neglijează. Deși Cami încearcă să facă să funcţio-neze această relație la dis-tanţă, se pare că nu e atât de ușor...
Brusc, în viața ei apare Trent Maddox, un fost coleg de liceu. Trent, cel cu brațele tatuate. Trent, după care toate fetele sunt topite.
Cami și-a jurat că nu va fi niciodată pe lista lui. Crede că n-o poate păcăli cu tertipurile sale.
Dar băiatul care fură inimi e hotărât s-o facă să se îndrăgostească nebunește de el…

„O lectură apetisantă de vară, per¬fectă pentru jocul de-a seducția.“ - USA Today

„ Jamie McGuire scrie cu plăcere și lejeritate, iar fanii genu¬lui romance vor adora pur și simplu revărsarea de emoții pure. Povestea lui Cami și Trent e irezistibilă.“ - Romantic Times

„Dar sunt sigură că dacă ai ști toată povestea, Trenton, ai fugi de lângă mine și nu te-ai mai uita înapoi.
Nu vreau toată povestea. Te vreau doar pe tine.“

Jamie McGuire a fost crescută de mama ei în Blackwell, unde a absolvit liceul în 1997. A urmat Northern Oklahoma College, University of Central Oklahoma și Autry Technology Center, pe care l-a absolvit cu o diplomă în radiologie. Jamie locuiește în Enid, Oklahoma, cu soțul său și cei trei copii ai lor.
Debutul ei literar l-a reprezen¬tat Providence, o trilogie care îmbină tema dragostei cu feno¬menele paranormale.

Printre cărțile de mare suc¬ces care au urmat se numără Beautiful Disaster (Fericirea începe azi, Editura Trei, 2013) și Walking Disaster (Fericirea mea ești tu, Editura Trei, 2013), cărți ce au devenit fenomene ale pieței de carte, înregistrând vânzări fabuloase.
Synopsis: From strip clubs and truck stops to southern coast mansions and prep schools, one girl tries to stay true to herself.

These Royals will ruin you…

Ella Harper is a survivor—a pragmatic optimist. She’s spent her whole life moving from town to town with her flighty mother, struggling to make ends meet and believing that someday she’ll climb out of the gutter. After her mother’s death, Ella is truly alone. 

Until Callum Royal appears, plucking Ella out of poverty and tossing her into his posh mansion among his five sons who all hate her. Each Royal boy is more magnetic than the last, but none as captivating as Reed Royal, the boy who is determined to send her back to the slums she came from.

Reed doesn’t want her. He says she doesn’t belong with the Royals.

He might be right.

Wealth. Excess. Deception. It’s like nothing Ella has ever experienced, and if she’s going to survive her time in the Royal palace, she’ll need to learn to issue her own Royal decrees. 

Rating: 4/5

Genres: Romance, New Adult


My thoughts:



Sorry, I just need to get this off my chest -- THAT. FUCKING. CLIFFHANGER. 


Okay, I'll behave. Hopefully. 


Paper Princess is awesome in the distinct manner of being such an addictive, electrifying and soap-opera-ish novel. Truly, you need to take it as it is and you'll be destined for eternal love. Don't expect anything dazzling, it's still NA, and while NA can be deep and touching, it still has a vibe of entertainment purposes. It goes straight to the heart. AndPaper Princess traps you in and doesn't let go. Seriously, it's 5AM. 

The story is cliché-ish enough, but still -- loads of fun and loads of teen angst and loads of Mean Girls vibes and loads of sexy times and loads of bad boys and loads of this and that which make everything perfect in the end. Yeah, you're frustrated quite a lot, but it's so so satisfying. Does that make sense? 

I did not expect to like it so much. I wanted something cute and fluffy and light, and although this book has all these qualities to a certain extent, one thing that distinguishes it from the ever-growing sea of contemporary titles is its fresh narrative that simply pulls you in. 

Not gonna talk about the plot -- shh, there isn't any honestly -- read the synopsis and you're pretty much good to go; but you need to know a couple of things: Ella, badass chick, strength incarnate, optimist extraordinaire; the Royal brothers (5 of them, IMAGINE THAT MUCH PHYSICAL PERFECTION), fucking assholes, intense dudes, and goddamn lovable actually. Reed is a tough nut to crack but the essential is that you'll fall in love with him in no time. And while I do love him (most of the time), EASTON IS MINEEEE. Gah, I just realized I haven't fangirled so hard in a while. 

I suppose I should mention the sizzling romance too since it'll most likely get everyone hot and bothered. Oh well, there's that. Wowza wowza wowza hyperventilating-required stuff. 

Add high school drama, daddy issues, mommy issues, shit loads of money, forbidden feelings and FEELS and ta-daa you've got yourself a book. 

On the other hand though, that ending pretty much killed me. I was expecting it -- everyone said it'd be brutal. AND IT IS. How???? Whyyy??? So many questions that I hope have some justifiable, clever, redeemable answers because I need the Royals to establish some peace in their household. 

And the sequel comes out in a few days yassss bring on the juicy drama and sobs and pterodactyl screeches. 

So yeah, go read it. If it hasn't been evident enough, I'll stress this further: GO READ IT. Go ahead, abandon yourself to the heartache! *cackles maniacally*

Descriere:


Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu. Am crezut că o să dăm amândoi totul uitării şi o să mergem mai departe.

Unul dintre noi a reuşit.
Unul dintre noi a plecat.

Acum s-a întors, privindu-mă ca şi când ar vrea să mă devoreze. Şi toate acele sentimente pe care le-am transformat în furie capătă acum un alt chip, unul care mă sperie.

Ultima dată mi-a frânt inima.
De data asta o să mi-o facă bucăţi.

"Caleidoscopul inimilor e combinatia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea." - Whitney G., autoarea seriei bestseller Reasonable Doubt

"O frumoasă poveste despre pierdere, iubire şi despre cum să-ţi asculţi inima chiar şi când e frântă." - Corinne Michaels, autoarea seriei de succes Belonging

"Chimia dintre Oliver şi Estelle e magnetică! Recomand cu multă căldură această carte fantastică!" - Melissa Brown

Claire Contreras e o autoare cu vânzări record, potrivit publicaţiilor New York Times şi USA Today. Are doi copii, trei câini şi a supravieţuit luptei împotriva cancerului de sân.
Îi place să scrie orice, de la poveşti pentru copii, la cărţi cu tentă erotică, dar cel mai mult îi place să scrie poveşti de dragoste contemporane. Atunci când nu scrie, citeşte şi visează la locuri pe care îşi doreşte să le viziteze.



Data aparitiei 05.07.2016
Titlu original The Victory of Eagles
Colectia Nemira
Autor Naomi Novik
Traducator Laura Bocancios
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 392
Editura Nemira

Nu sunt vremuri bune: trupele lui Napoleon au invadat patria englezilor și prima ținta este Londra, pe care vor s-o ocupe. Din păcate, dragonul Temeraire nu mai face parte din armata, iar căpitanul Laurence a fost condamnat la moarte pentru trădare. Cei doi lupta sa se regăsească in iureșul războiului. Dar, dacă și-ar uni iar fortele, cine știe ce bătălii ar putea câștiga?

„Combinând cu măiestria dragonii din SF cu istoria epocii napoleoniene, aceasta serie i-a adus lui Naomi Novik admirația cititorilor și multe premii. In Victoria vulturilor, scriitoarea face tot literatura de cea mai buna calitate.“
Sci Fi Weekly



AUTOR(I)
RADU R.FLORESCU
MATEI CAZACU
TIP COPERTĂ:FLEXICOVER
FORMAT:13 X 20 CM
EDITURA:CORINT
AN APARIȚIE:12/07/2016
NUMĂR PAGINI:480
TRADUCERE:CARMEN ION


ISTORIA CU BLAZON ESTE ISTORIA ELITELOR AUTENTICE. 

Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligentă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântați nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei.

Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.

Purtaţi de dorinţa de a ne aminti cine suntem, să deschidem vechile cufere rămase de la bunici, să suflăm praful de pe blazon şi să-l purtăm, cu mândrie, pe o carte.

În colecția Istorie cu blazon se adaugă un nou volum destinat adulților care vor să afle povestea uneia dintre cele mai vechi și importante familii boierești din România: Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor Florescu de Radu R. Florescu și Matei Cazacu.

„Saga familiei Florescu începe de la legăturile feudale de sânge, străbate secolul al XV-lea, epoca lui Vlad Ţepeş, şi ajunge până la evenimentele catastrofale din secolul al XX-lea. Aducându-ne aproape figuri legendare ale lumii noastre, precum familia Kennedy, Bill Clinton sau Michael Jackson, narațiunea ne poartă cu 700 de ani în urmă, spre a ne oferi o epopee a istoriei româneşti, întinsă pe mai multe generaţii.

Povestea fiecărui secol este spusă de un membru al familiei Florescu, bărbat sau femeie, care a fost îndeajuns de binecuvântat de soartă pentru a se afla în postura de martor privilegiat al evenimentelor importante din epoca în care a trăit.” John Florescu
În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.
“Credința mea, care apare în filigran și în acest splendid roman, este că nu înțelegem nimic nici din viață și lume, nici din literatură, dacă operăm cu conceptele clasice de realitate și biografie. Pentru mine, literatura este întotdeauna realistă și autobiografică, pentru că prin realitate nu înțeleg numai lumea obiectuală, ci și pe cea simbolică și cyberspațială, iar din biografie nu fac parte numai evenimentele, ci și fantasmele, amintirile, jocurile imaginației. Ceva este real și autobiografic, indiferent în ce plan al lumii globale s-ar fi petrecut, indiferent că e de ordin fizic sau meta-fizic. Așa stau lucrurile și în romanul lui Alex, care îmi place foarte mult și la lectura căruia nu doar îndemn, dar aș putea spune că instig!”
 - Liviu Antonesei
“Umor, jargon corporatist, urmăriri, căutări şi dispariţii misterioase, cosmopolitism (globalizat, deci soft) şi o naraţiune suplă construită de un autor cu lecturi filosofico-psihologice, dar şi informat în ce priveşte literatura română actuală, ori mediile de afaceri. Cu alte cuvinte, dacă nu oboseşte înainte de vreme, Alexandru Voicescu se anunţă un concurent serios la publicul altor romancieri, nu atât de captivanţi, dar cu serioase motoare de promovare îndărăt.”
 - Felix Nicolau
„Romanul e scris într-un stil alert şi plăcut şi are şi personaje pline de viaţă, cu biografii încărcate, pe care Alexandru Voicescu nu întîrzie să le afişeze, imediat după ce intră în scenă personajul. La Alexandru Voicescu toate firele lăsate în urmă la un moment dat o să se lege şi o să se descifreze, exact ca la Cehov. Un roman despre soarta omului şi despre cum, oricît de implicat ar fi în mister, onirism, necunoscut, alchimie, vrăji, fanatism, omul ajunge tot la lucrurile simple şi trecătoare, cum e dragostea.”
 - Mihail Vakulovski
“Tehnica narativă stăpînită de Alex Voicescu, tehnică de trecere între stările de conştiinţă – şi, implicit, stări de agregare a enunţurilor, stări de energie a lexicului ales – ale personajului principal, îi permite autorului să ramifice povestea şi să o treacă dincolo de liniaritatea cerută de lectură. Capitolele din Malad există convenţional ca treceri-întoarceri la percepţia „normală“ a realităţii de către personajul-narator, implicit de către cititor. După elementele de conţinut, Malad poate fi un roman de dragoste, unul de mistere (alchimie, realităţi suprapuse, aleşi versus damnaţi etc.), ori chiar poliţist.”
 - Cătălin Badea-Gheracostea
„Cu o apreciere mai bine cumpănită, ca să nu spun doar vorbe de circumstanţă, un nou romancier, fiindcă prima lui carte (Malad, Ed. Herg Benet, 2015), dacă mă gândesc bine, n-are nimic a face ca proiect ori experienţă, deocamdată, cu speciile scurte ale genului, este roman roman, în toată puterea cuvântului. Şi nu unul oarecare, printre altele, de pluton, ci o construcţie extrem de ambiţioasă, complexă, bine condusă de un scriitor, cum vom vedea, înrobit efectiv de mitul şi dragostea pentru literatură, pentru artă în genere.”
 - Ștefan Ion Ghilimescu
My opinion:
Chiar nu știu ce să cred despre cartea asta, dar știu că a reușit să îmi dea peste cap toate simțurile, sentimentele, gândurile... absolut tot. Iar asta o face să intre în topul cărților cele mai ciudate pe care eu le-am citit vreodată. Și încă nu știu dacă asta e de bine sau de rău.:) Încă de când am văzut cartea, m-a intrigat în ceea ce privește titlul ei, deoarece nu știam la ce să mă aștept de la ea, pentru că evident nu am citit descrierea. Însă la fel ca și conținutul, coperta asta te poartă într-o altă dimensiune a perceperii tale. De parcă povestea e luată de undeva din subconștientul cuiva, purtându-te pe niște valuri nervoase care nu îți explică deloc pe limba ta de ce te afli acolo și care e scopul tău.
Cartea asta chiar se joacă cu psihicul tău, plimbându-te pe cele mai întunecate și întortocheate tărâmuri ale subconștientului, încât crezi că ești nebun. Și după fiecare capitol asta te întrebi: Oare tu ești nebun sau cel care a scris cartea, asta vrea să te facă să crezi?!
Nimeni nu cred că a mai exploatat la aceste extreme capacitatea ta de a înțelege un lucru al subconștientului. Sau din ceea ce am citit eu până acum. Cartea asta chiar cred că a fost scrisă într-un stil nebunesc și frenetic prin felul cum gândurile și cuvintele sunt îmbinate. Dar se potrivesc de minune cu povestea. Dark, twisted, îmi amintește puțin de scrisul lui Stephen King, dar totodată parcă îmbină ceva din psihologismul cărților polițiste norvegiene.

Cu siguranță surprinde. Surprinde prin faptul că avem un personaj român care este stabilit deja în Praga, având un job stabil, însă toată viața lui o ia razna în momentul în care o întâlnește pe Ioana Dună. Surprinde și prin faptul cum sunt descrise viziunile avute de Andrei, personajul principal, inducându-ți o stare și mai confuză, în care te pune în fața unor stări, nefiind capabil să desluşeşti realul de fantastic. Iar toate astea îți dau o stare de visare. Visul e cel care îți oferă oportunitatea, atât ție, cât și protagonistului în a dezvălui adevăratele taine ale lumii perfecte.
Acest volum este unul complex și plin de originalitate, care necesită să fie citit de mai multe ori pentru a putea fi cât de cât înțeles. Deoarece ea nu poate fi înșelată, nu o poți lua pe ocolite cu ea, ci îți cere de la început, îți impune mai bine zis să mergi chiar în mijlocul ei pentru a o putea înțelege. Și doar atunci o să poți să răspunzi la întrebare: ești tu nebun sau cartea pe care ai citit-o? Deoarece este cea mai inteligentă carte pe care am citit-o și pe care nu am putut-o prosti.:)

Cartea are 222 de pagini, coperta paperback și o puteti comanda de pe site-ul Editurii Herg Benet. Această carte face parte din colaborarea blogului cu editura, mulțumind din suflet celor de la Herg Benet pentru că au ales blogul nostru și ne-au trimis această minunăție de carte. :)

Favorite quote:

„Am învățat să apreciez drumul, căutarea, nu rezultatul.”

„Uităm ușor, pentru că ne e mai comod, ca să ne protejăm de lucruri care ne dor foarte tare și care altfel ne-ar sparge din interior în mii de bugăți.”

„Iar să te cunoști pe tine până la capăt înseamnă să cunoști și întreg universul în care trăiești.”



La Editura Epica


O viață curmată pentru fiecare răsărit de soare.

Într-un ţinut aflat sub domnia unui tânăr rege însetat de sânge, fiecare revărsat al zorilor sfâşie sufletul unei alte familii. Califul din Khorasan, un băiat de optsprezece ani, nu este altceva decât un monstru. În fiecare noapte, Khalid cere mâna unei fete, ca apoi, în fiecare dimineaţă, să curme viaţa noii lui mirese cu o frânghie de mătase. Când cea mai bună prietenă a Șeherezadei îi cade victimă lui Khalid, ea jură să se răzbune şi, în ciuda vârstei ei fragede, de doar şaisprezece ani, se oferă să-i devină mireasă califului din Khorasan. Șeherezada este hotărâtă nu doar să rămână în viaţă, ci şi să pună capăt, odată pentru totdeauna, domniei despotice a lui Khalid. 

Seară de seară, Șeherezada îl atrage în mrejele sale, ţesând poveşti încântătoare, ce-o ajută să mai trăiască încă o zi, deşi ştie prea bine că următorul răsărit de soare ar putea fi ultimul. Dar lucrurile iau o întorsătură cu totul neaşteptată: Khalid nu este nicidecum aşa cum şi l-a imaginat ea. „Monstrul” este doar un tânăr cu sufletul sfâşiat de o suferinţă covârşitoare şi îndelungată. Iar Șeherezada descoperă, pe zi ce trece, că se îndrăgosteşte de el. Cum este posibil aşa ceva? Inima ei se dovedeşte, astfel, o trădătoare. Dar Șeherezada înţelege, încetul cu încetul, că nimic nu este aşa cum pare în palatul de marmură şi piatră al califului. Este hotărâtă să descopere tainele ce bântuie locul şi, în ciuda iubirii ei, este pregătită să-i ia viaţa lui Khalid în schimbul celor curmate de el.
Oare dragostea lor va supraviețui?

Inspirată de poveștile celor ,,O mie și una de nopţi", cartea de față este ea în sine o lectură fascinantă şi grandioasă de la început până la sfârşit.

La Editura Leda


Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie.

Vika Andreieva poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.
Nikolai Karimov poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.
Ei sunt magi - singurii din Rusia -, iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.
Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice. Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat. 
Pe cel învins îl așteaptă moartea.
Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

„Jocul Coroanei este un basm fascinant, care îi poartă pe cititori într-o lume fantastică, misterioasă și seducătoare, plină de magie ascunsă și iubiri pătimașe.” Sabaa Tahir

„Absolut încântătoare. Adevărata vrăjitorie este în atmosferă. Skye creează o Rusie plină de magie și eleganță, descriind Sankt Petersburgul într-un fel atât de spectaculos, încât ai putea jura că te afli pe malurile Nevei și dansezi în sălile de bal ale Palatului de Iarnă.

La Editura Rao


Feyre a crescut într-o lume în care magia există doar în legende.

Dar dacă această lume ar fi reală şi, mai mult decât atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat? Mânată de promisiunea de a-şi apăra familia, făcută mamei ei, Feyre va afla că în lumea zânelor totul este posibil, chiar şi să te îndrăgosteşi de un Mare Lord al spiriduşilor.

O ameninţare pluteşte, însă, asupra acestui tărâm magic, iar Feyre este singura care poate salva de la pieire regatul zânelor şi lumea oamenilor.

La Editura Rao


Oriunde mergea Eureka, era şi el acolo: Ander, un băiat blond şi misterios care îi spunea că e în pericol. Acesta ştia lucruri despre Eureka pe care fata încă nu le cunoştea, dar nu şi cel mai întunecat
secret al ei: din clipa în care îşi pierduse mama în urma unui accident ciudat, Eureka îşi dorea să fi murit la rândul ei.

Avea puţine lucruri la care ţinea cu adevărat: doar pe prietenul ei, Brooks, şi nişte amintiri de familie - un medalion, o piatră misterioasă şi o carte veche despre o fată care a avut inima frântă şi a plâns atât de mult, încât a scufundat un întreg continent sub apa mării. 

Dar şi Ander avea secretele lui. Povestea devine de-a dreptul obsedantă, iar viaţa Eurekăi, mai
întunecată decât şi-ar fi închipuit vreodată.

La Editura Rao


După ce i-a eliberat accidental pe zei din captivitatea lor de pe Muntele Olimp, Helen Hamilton împreună cu prietenii ei trebuie să stingă setea de sânge şi de război a acestora, care amenință să cuprindă întreaga lume. 

Însă furia zeilor este dezlănțuită, iar timpul se scurge în defavoarea muritorilor. Cum viața băiatului pe care îl iubeşte, Lucas Delos, atârnă de un fir de păr, iar grupul ei de prieteni cunoaşte o scindare neaşteptată, Helen se vede nevoită să facă față de una singură acestei confruntări şi, de asemenea, să decidă cui îi va oferi inima ei - lui Lucas sau unui eventual Tiran, Orion.

La Editura Litera


Lou Clark știe o mulțime de lucruri. Știe câți pași sunt de la stația de autobuz până acasă. Știe că îi place să lucreze la ceainăria The Buttered Bun și că s-ar putea să nu fie îndrăgostită de iubitul ei, Patrick. Ceea ce Lou nu știe este că e pe cale să-și piardă locul de muncă și că viața ei rămâne normală doar pentru că e, în esență, previzibilă.

Will Traynor știe că accidentul de motocicletă pe care l-a suferit l-a făcut să-și piardă dorința de a trăi. Știe că totul i se pare acum insignifiant și lipsit de bucurie și știe totodată și cum să pună capăt acestei stări de lucruri. Ceea ce Will nu știe este că Lou e pe cale să-și facă apariția în lumea lui într-o explozie de culoare. Și nici unul dintre ei nu știe că urmează să schimbe destinul celuilalt pentru totdeauna.

Înainte să te cunosc e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire.

„O narațiune ingenioasă, cu personaje încântătoare. O poveste dulce-amăruie despre dragoste și renunțare. O lectură extraordinară.” Daily Mail

In curand la Editura Epica


Se spune că liceul e cea mai frumoasă perioadă din viața unui tânăr.

Peter, unul dintre cei mai buni jucători de baschet din liceul lui, își face griji că această afirmație s-ar putea să fie adevărată. Între timp, Eliza numără orele până ce va putea scăpa de Seattle, orașul natal – și de reputația ei. Anita, o fată cu o viață aparent perfectă, se întreabă din ce în ce mai des dacă merită să-și abandoneze adevăratele vise pentru a intra la o universitate de prestigiu. Iar Andy nu înțelege de ce oamenii se agită în ceea ce privește facultatea și cariera – viitorul mai poate să aștepte. Sau nu? Căci se pare că viitorul „se apropie” cu repeziciune din spațiu – un asteroid se îndreaptă direct către Pământ – și există posibilitatea de a șterge orice urmă de viață de pe fața planetei.

În vreme ce acești patru viitori absolvenți – împreună cu restul omenirii – așteaptă să vadă ce daune va produce asteroidul, se văd totodată nevoiți să-și abandoneze gândurile legate de viitor și să se decidă cum își vor petrece ceea ce mai rămâne din prezent.

„Și am privit cu toții spre cer... e un debut triumfător – Apocalipsa lui Stephen King pentru această generație. Este deopotrivă tulburător, optimist, înspăimântător și înduioșător, scris cu enorm de multă compasiune pentru felul în care prezentul ne scapă printre degete. Un roman glorios, minunat și de neuitat” – Andrew Smith, autorului bestsellerului Grasshopper Jungle

„Wallach a creat o distribuție realistă de adolescenți care se luptă cu probleme de identitate, familie și loialitate. Fanii poveștilor apocaliptice nu vor fi dezamăgiți.” – School Library Journal

„O poveste incitantă, care va scoate la iveală filosofii din tinerii cititori.” – Kirkus Reviews

Tommy Wallach este un romancier și muzician născut în Brooklyn. E autorul romanelor Și am privit cu toții spre cer... (care a fost tradus în peste douăsprezece limbi și va fi ecranizat de Paramount) și Thanks for the Trouble. Scrierile lui de ficțiune și nonficțiune au fost publicate în McSweeney's, Tin House, Wired, Salon și alte reviste. Ca muzician, a lansat un album prin Decca Records și două în regie proprie, inclusiv We All Looked Up: The Album, care însoțește romanul său de debut. Recent a fost acceptat în MacDowell Fellowship. Puteți afla mai multe informații despre autor, accesând: www.TommyWallach.com.

Înainte de asteroid, le-am permis oamenilor să ne eticheteze: sportivul, proscrisa, ratatul și tocilara. Dar apoi am privit cu toții spre cer și totul s-a schimbat.
Oamenii de știință spun că va sosi în două luni. Ne-au oferit două luni pentru a renunța la stereotipuri. Două luni pentru a ne transforma în ceva care va dăinui chiar și după sfârșitul lumii. Două luni pentru A TRĂI cu adevărat.

Inverviu cu Ana Mănescu



S-a născut în capitala României pe 23 aprilie 1989 și a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr“ din București. A făcut patru ani de istorie și unul de jurnalism, dar a învățat mai multe din voluntariat. Este jurnalistă și promoter cultural și editorul șef al proiectului societatesicultura.ro. A mai colaborat cu diverse reviste și asociații de tineret. Își numește articolele, atât cele scrise, cât și cele editate de ea, povești-de-dat-mai-departe. Înainte să fie acestea, însă, a fost proza. Scrie cu gânduri serioase de la 16 ani, și tocmai de aceea a publicat abia la 24. Din toamna lui 2013 a început să trimită texte mai multor reviste, iar la începutul lui 2014 a debutat în print cu romanul alter.ego. la Editura Herg Benet.
E fascinată de legătura dintre istorie și literatură, crede în microschimbări și în România și consideră că fericirea înseamnă pisici, iubire, cunoaștere, muzică și cărți. În fiecare zi învață ceva nou și se (re)îndrăgostește. Are multe fobii și obsesii, dar e ferm convinsă că literatura salvează vieți. Ei, cel puțin, i-a salvat vreo trei. Visul său, rezumat în două fraze, este: Într-o zi mă voi muta pe o plajă, unde voi scrie cât voi trăi. Sau voi trăi cât voi scrie.
O găsiți și în locul său de joacă, pe anamanescu.ro.

Cărți:


Numele meu este Sonnja. Sunt vicioasă, singură, răzvrătită şi mizerabilă.
Noi vom schimba lumea. Suntem cei care vibrează. Stârnim valuri, uragane şi cutremure, dar merită. Sau cel puţin asta am crezut toţi la început.
Printre cărţi, tripuri, flashback-uri, eşecuri, iluzii, idealuri, ţigări, vin, iarbă, un fort din cuburi de zahăr impregnate cu acid, metamorfoze, felinare care dansează, Muzica goală, fluturi, uragane, sex, dragoste, prietenie şi artă, mesajul este simplu: păstrează-ţi esenţa şi iubeşte. În ordinea asta.


„Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri”
„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasăea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.
Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.”
 - Cristina Nemerovschi


Se spune că nicio poveste bună nu ar începe cu „Mîncam o salată”. Drumul lui Robert începe exact cu această masă banală. De fapt, drumul său începe mult mai devreme, cu dragostea pentru muzică și cărți, un tată abuziv emoțional și o fostă prietenă care este vinovată pentru toate, desigur. Urmează o slujbă într-o corporație, insomnii și un drog nou, conversații în baie cu prietenul său cel mai bun, o relație cu neobișnuita elevă căreia îi predă lecții de vioară și o adevărată obsesie pentru imaginea femeii ideale.
Un roman despre identitate, anxietate și ispite, Stresul dintre orgasme caută să descopere acel greu de găsit lucru de care avem nevoie într-o lume grăbită.
„M-am născut stresat și tremurînd, dar îți garantez că nu a fost nimic față de ce a urmat. Tensiunea nu se eliberează niciodată, toate orgasmele, toate satisfacțiile sunt doar puncte maxime de încordare, fără să existe o explozie, fără să se elibereze elasticul, e întins, e întins, cît te mai poți întinde?
Oricare volum poate fi comandat de pe site-ul Editurii Herg Benet. 

  • Ce se produce în mintea ta în momentul în care te apuci de scris?

Depinde în ce punct sunt. Prima oară vin neliniștea și nerăbdarea. Îmi încep cărțile din obsesii care nu îmi dau pace. Știu care va fi titlul, cum se va încheia și care va fi atmosfera, dar nu știu povestea. 

Cînd scriu prima versiune, cea prin care o descopăr, legătura dintre mînă și subconștient ocolește rațiunea. E o perioadă haotică și frustrantă, pentru că nu știu niciodată ce se va întîmpla cînd mă voi așeza în fața foilor. Scriu – și e prost, și nu are sens – pînă cînd am o fundație pe care simt că pot construi. 
Abia apoi încep să schițez cartea – fișe de personaje, fire narative, structură etc. – și îmi pun o întrebare crucială: sunt pregătită să scriu povestea asta? Dacă nu, mă apuc de cercetare. 

Pe urmă trec prin cîte variante de manuscris e nevoie pînă cînd are loc acel declic și știu exact care e cheia poveștii pentru mine. Asta poate să se întîmple de la prima mînă sau poate să aștepte zeci de rescrieri (între timp fac trecerea de la ciorne la caiet și de la caiet la computer). Am avut la fiecare carte de pînă acum un moment de claritate în care am înțeles rostul ei, obsesia din care s-a născut, mesajul pe care vreau să îl transmit, lucrurile care țin, de fapt, doar de mine, nu și de cum va fi citită.
Din punctul ăsta îmi pun pălăria de redactor. Tai în carne vie și cîntăresc fiecare cuvînt ca să mă asigur că povestea aia care a izvorît din obsesiile mele se va oglindi și în alții. Tot procesul se încheie cu două corecturi finale – una înainte să o trimit la editură, una pentru bunul de tipar. Și apoi nu mai deschid cartea. Nu mai e a mea.
  • Reprezintă pentru tine scrisul o dificultate?

Din tot ce ți-am povestit mai devreme, cred că reiese destul de clar faptul că este un proces consumator – și de emoții, și de timp. Însă nu mi se pare dificil, ci de bun-simț. Nu am cum să scriu o poveste perfectă, dar pot scrie, cu uneltele și cunoștințele pe care le am în momentul acela, cea mai bună versiune posibilă a ei.
  • Am fost sigură de mine în momentul când am citit Quasar ca aceasta este cartea mea preferată și aș recomand-o oricui. Dar după aceea, am citit alter.ego. și Stresul dintre orgasme și am fost WOW. Nu mi s-a mai întâmplat, mie personal, să îmi placă la fel de mult toate cărtile scrise de același autor. De ce ai scris astfel de cărți? Și totodată, ce vrei să reprezinte cărțile tale în viața oamenilor?

Îți mulțumesc, Andreea. Le scriu cum vor ele, le redactez cum vreau eu, mai mult nu știu să-ți spun. Îmi doresc să facă exact ce face literatura pentru mine, să îi ajute să își definească mai bine viața, credințele, plăcerile, precum și gusturile literare. Indiferent ce simt citindu-mi cărțile, că le plac sau că nu, cititorii vor fi cu un pas mai aproape de ei înșiși. 
  • Crezi că, cărțile tale au transmis mesajul pe care îl voiai?

Cititorii vor interpreta mereu prin prisma emoției și experienței lor. Eu doar încep cărțile astea, cu restul vin ei. E drept, știu că există cititori care le-au simțit exact cum le-am scris, pentru că mi-au spus asta, iar tu ești unul dintre ei. Sunt mai mult decît recunoscătoare cînd se întîmplă, fiindcă e o confirmare și pentru mine, așa cum e și pentru ei, că nu sunt singură pe lumea asta în simțire, în gîndire, în visare. Și oamenii chiar au nevoie să aparțină.
  • Aș vrea să știu care este opinia ta în ceea ce privește cititul :)

Am în minte o poveste care-mi place tare mult. E cu colți, apropo. Îi știu titlul, începutul, sfîrșitul, cronologia, personajele, mitologia. Dar nu pot să o scriu încă. Mai am de săpat în folclor, în literatură și în studii. Asta e opinia mea despre citit. Că stă la baza învățării și îmbunătățirii noastre. Indiferent ce facem, că suntem scriitori, medici, avocați, vînzători sau că lucrăm cu mîinile, poveștile (și nu doar cele scrise) ne ajută să devenim mai înțelepți și mai deschiși, să ne depășim mereu fostul sine. Și mai pot – și știu asta din experiența personală – să ne salveze realmente viețile. Cînd treci prin ceva oribil, cînd nu știi de ce să te agăți ca să continui, cărțile te pot inspira, te pot ridica, te pot liniști sau neliniști, în funcție de ce ai nevoie. 
  • De ce crezi că autorii români nu prea sunt promovați la noi în țară?

Nu știu despre ce vorbești, în bula mea se vorbește numai despre cărți. Adevărul e că în comunitatea literară, chit că ne iubim, chit că ne tragem de păr, stăm lipiți unii de alții. Suntem ca un grup restrîns de supraviețuitori într-o lume post-apocaliptică. Sau cel puțin așa se simte să fii scriitor într-o țară cu 42% analfabetism funcțional.
Ce interes au cei care se hrănesc din publicitate să promoveze o industrie care e la limita subzistenței? Cînd în România oamenii ori nu își permit să cumpere cărți, ori nu au niciun interes să o facă?
Avem și excepții, desigur. Mă uit la cărți care au o vînzare incredibilă, multe pornite de pe bloguri, recent de pe Watt, și îmi dau seama că autorii români sunt promovați, dar numai cînd strîng o comunitate mare în jurul lor. Care e secretul, nu știu. Știu doar că e imperativ să vorbim despre cărțile care ne plac, pentru că word of mouth este un fenomen puternic. „Degeaba” scriu zeci de critici, jurnaliști culturali și bloggeri despre un volum, dacă acesta nu iese din comunitatea asta restrînsă a oamenilor înconjurați oricum de cărți.
Ca să ajungă iar cititul în atenția maselor, trebuie să depășească zona asta. Și ca să se întîmple acest lucru, cred că cititorii trebuie să își înțeleagă forța. Ei decid ce se publică, ce se traduce și ce povești mor în timpul programului de 8 ore plus de la slujba de zi. Și o fac nu doar cumpărînd și citind, ci și recomandînd cărțile în cercul lor de cunoștințe.
  • Ai putea să ne oferi un sneak peek din ceea ce urmează să producă pe piața literară Ana Mănescu? 

Sincer, nu am mai scris serios de mai bine de jumătate de an. Am lăsat celelalte responsabilități să mă sece energetic și creativ. O să schimb lucrurile de luna viitoare, dar tot va mai dura ceva pînă voi publica o carte nouă. În plus, după cum îți povesteam mai devreme, cred că acum trebuie să am o perioadă de studiu într-ale fantasticului. Mi se pare important să îți știi nișa, să tragi din folclorul original, să citești cărți extraordinare, dar și slabe, să înțelegi clișeele și regulile, ca să scrii asumat totul. 
Totuși, lucrez cătinel-cătinel la două povești. Una dintre ele este un roman (sau romane) cu colți și ursitoare, în care vorbesc despre subiectele mele preferate, iubirea și moartea, destinul și alegerea, precum și despre niște probleme care mă preocupă în contextual actual al lumii reale: răzbunarea, lipsa de acceptare a diferențelor, războaiele inutile, faptul că nu învățăm niciodată din istorie și consecințele acestora nu doar asupra unei planete, ci și asupra indivizilor și microistoriilor. Da, va fi un volum cu vampiri și altele fantastice, dar vreau și sper că va vorbi în primul rînd despre umanitate. 
Celălalt volum este Sinuciderea Ielelor, un ciclu de povestiri în care niște creaturi fantastice se luptă cu identitatea lor și trebuie să accepte sau să își refuze destinul. Urmează întrucîtva o structură lovecraftiană, în sensul în care povestirile pornesc cu scene relativ normale și coboară în disperare, nebunie sau moarte. Nereida, cea care va deschide probabil volumul, poate fi citită în Revista de suspans
Și acum, ca să o cunoaștem mai bine pe Ana Mănescu:
  • Cafea sau ceai? 

Niciodată cafea, nici măcar în bomboane. Nu ne împăcăm bine, vrea să fiu la fel de fierbinte ca ea, iar eu nu sunt fană a febrei. Așadar, ceai. Negru, de regulă. Arareori cu zahăr, poate cu un strop de lapte de orez. Însă cel mai des beau cacao. Cu trei lingurițe de zahăr și un strop de scorțișoară.
  • Ciocolata cu lapte sau ciocolata cu alune? 

Milka cu lapte. Uneori cu Oreo.
  • Apus sau răsărit? 

Răsărit, că-l prind mai rar. 
  • Game of thrones sau Sex and the city?

GOT. Deși este high fantasy, mi se pare mai realist și fabulos decît SATC. Cu toate acestea, în liceu ți-aș fi spus SATC, era serialul meu preferat. Aveam un strop din Carrie și un strop din Sam. Acum cred că sunt mai mult o Charlotte, după ce s-a căsătorit cu Harry și s-a calmat.
  • Citit sau scris?

Scrisul este – și nu mă refer doar la literatură, ci și la jurnalismul cultural – un lucru esențial în viața mea. Însă nu poți să-l ai realmente fără citit. Ca dovadă faptul că acum nu prea scriu, tocmai ca să citesc. Deci citit, oricît de dureros ar fi. 
  • Pizza sau burger?

Ca să-mi citez omul, „pizza is life”.
  • Coca-cola sau Pepsi?

Apă. Obișnuiam să beau Cola sau Sprite cînd fumam, dar m-am lăsat de mult de ele. 
  • Cărți în română sau cărți în engleză?

Ambele. Prefer să citesc cărțile în limba în care au fost scrise, dacă o stăpînesc suficient. 

  • Egipt sau Japonia? 

Egipt.

  • Apa sau pământul? 

Știi ce spun eu, nu? Într-o zi, mă voi muta pe o plajă, unde voi scrie cît voi trăi. Sau voi trăi cît voi scrie. Deci apa, clar.



  • Pictura sau muzica? 

Muzică. Dacă aș fi avut vreun talent într-ale muzicii, nu cred că aș mai fi scris, m-ar fi consumat cu totul.

  • Mitologia greacă sau romană? 
Greacă. Dar e abia a patra alegere în topul de mitologii pe care vreau să le aprofundez. Prima e a noastră, fiindcă aici sunt rădăcinile mele, chiar dacă mi-s crescută în centrul Bucureștiului. Apoi sunt cele din Europa de Nord-Vest (celtică, scandinavă, anglo-saxonă etc.). A treia e cea rusească.

  • Văz sau auz? 

Mă pui să aleg între citit/scris și muzică, păi e frumos? Normal că văz, dar cu durere viscerală.

  • Jazz sau rock and roll? 

Rock fără roll. Alternativ și indie.